Caragiale, forever young

Nu trebuie decât sa te uiţi la tine, în jur şi la ştiri ca să-ţi dai seama cât de mult se potriveşte şi astăzi caracterizarea pe care I.L. Caragiale o face oamenilor şi societăţii în lucrările sale. E lumea plină de “Mitici”, de “domni Goe”, de “Miţe” si de “Zoiţici”, iar “cetăţenii turmentati”, confuzi si “băgaţi în ceaţă” de politicienii post-decembrişti gen “Agamiţă Dandanache” continuă să se întrebe: “Eu cu cine votez?” Câteodată îţi vine să cauţi sticluţa cu vitriol când vezi atâtea "traduceri".
Parol, monşer!

Patruzeci

In ianuarie, am vazut in casa unui prieten din Sebis-Arad o placa ce continea urmatorul mesaj: "Daca dupa ce ai implinit 40 de ani, te scoli intr-o dimineata si nu te doare nimic, inseamna ca ai murit". Zilele trecute am "schimbat prefixul" si partea pozitiva este-pe langa faptul ca nu prea ma doare nimic si nici n-am murit-este ca am acum prefixul telefonic international al Romaniei, +40. Este interesant cum vedem lucrurile care privesc pe altii, iar atunci cand ne afecteaza pe noi avem o alta perceptie. Cand aveam 20 de ani, mi se parea ca oamenii de 40 sunt oameni maturi, trecuti prin viata si care nu mai au mult pana la pensie. Acum eu am 40 de ani si parca niciuna din aceste caracteristici nu mi se potriveste. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru acesti ani, pentru sotia mea si pentru copii nostri care ma fac sa inteleg ca ceea ce este mai important in viata nu sunt banii sau pozitia sociala, ci dragostea, pacea si armonia in familie si in afara ei!