Unde, cine, când?

Au rămas doar câteva zeci de ore până la deschiderea secţiilor de votare, la primele alegeri uninominale pentru Parlamentul României. Urmând exemplul rubricii "Unde, cine, când?" din ziarul "România liberă" (vă mai aduceţi aminte?), să facem o recapitulare:
Unde? În Castellon, la Pavilionul "Pergola", din parcul Ribalta. Lista completă a secţiilor de votare din Spania o avem la http://www.madrid.mae.ro/index.php?lang=ro&id=31&s=73018.
Cine? Pot vota cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în Spania. Domiciliul se dovedeşte cu paşaportul românesc în care este înscrisă menţiunea "Titularul are domiciliul în Spania". Reşedinţa poate fi demonstrată prin prezentarea paşaportului sau cărţii de identitate românească, însoţite de un act doveditor privind reşedinţa, eliberat de autorităţile spaniole. Actul doveditor poate fi unul dintre următoarele: permis de rezidenţă, certificat de cetăţean comunitar, dovadă de înscriere la primărie (volante sau certificado de empadronamiento), dovada oficială a depunerii actelor pentru obţinerea certificatului comunitar.
Când? Secţiile de votare vor fi deschise duminică 30 noiembrie, de la 7:00 la 21:00, ora Spaniei.

Ialomiţa există!

De obicei nu scriu despre evenimente sportive, dar permiteţi-mi o excepţie. Liderul la zi al Ligii Naţionale de fotbal este Unirea Urziceni, după ce a învins pe Dinamo în deplasare. Daţi-mi voie să mă bucur pentru ialomiţenii mei, o echipă condusă de un antrenor priceput, Dan Petrescu şi să-i felicit pe jucători şi conducerea clubului. Poate unora nu le sunt cunoscute nume ca Onofraş, Pădureţu, Bilaşco sau Dănălache, dar echipa lor, supranumită "Chesea de Ialomiţa", este pe primul loc. Ialomiţa nu este de prea multe ori în centrul atenţiei, fiind "umbrită" de unele judeţele vecine mai mari şi mai cunoscute: Prahova, Buzău, Constanţa sau Ilfov. Mi-amintesc de campania desfăşurată de autorităţile unei mici provincii spaniole, Teruel, pentru a atrage atenţia asupra acestei regiuni. Campania de promovare se numea "Teruel existe!".
Aşa am putea spune şi noi, cei din Bărăgan: Ialomiţa există!

Ziarul Nostru

După doi ani şi 50 de numere ale publicaţiei, colaborarea mea cu Ziarul Nostru s-a încheiat. Am crezut în proiectul acesta, de care m-am ataşat când ziarul abia se născuse. Rămân în urmă clipe frumoase, colegi de treabă, nopţi albe şi bucuria scoaterii de sub tipar a unei publicaţii în care ai pus o parte din tine.
Am ajuns însă la un moment de răscruce, când sunt prea multe diferenţe între convingerile şi opiniile mele şi linia publicaţiei. Asta nu înseamnă neapărat că eu am dreptate, dar nu pot să fiu de acord cu un articol de genul „Campania Hola, soy rumano a fost un succes total. Peste 5.000 de persoane au participat...” Eu am fost acolo seara şi ştiu că n-a fost aşa. Cineva din administraţia locală îmi spusese că mai devreme acolo erau „cien personas mal contadas (cu indulgenţă, 100 de persoane)”. Deşi în acelaşi timp s-a desfăşurat un concert la care au participat câteva mii de persoane, nu se face nicio referire la el. Articolul despre campania plătită de Guvern a apărut în prima zi a campaniei electorale, iar unii l-au interpretat ca fiind un ajutor acordat unei anumite formaţiuni politice româneşti, deşi nu acesta era scopul său. Opinia mea despre aceste două manifestări o puteţi citi în postarea din 27 octombrie de pe acest blog, De ce Ionuţ Dolănescu a avut mai mulţi spectatori decât Mircea Baniciu.
Sigur, publicaţia este editată de o firmă condusă de jurnalişti spanioli, dar mulţi români îl cunosc doar pe cel care al cărui nume apărea în caseta redacţională. Am constatat lucrul acesta de multe ori, mai ales legat de anunţurile publicitare ale ”tămăduitoarelor” şi „măicuţelor”. Aceste impostoare au înşelat multe persoane chiar de aici, iar lucrul acesta mi-a fost semnalat şi reproşat deseori, uneori chiar de reprezentaţii bisericilor. Deşi sunt categoric împotriva acestui gen de publicitate, decizia publicării anunţurilor le-a aparţinut în totalitate editorilor, aspect care nu întotdeauna a fost înţeles.
Nu vreau ca cineva să înţeleagă că mă cred perfect sau victimă. Decizia de a pune punct colaborării cu firma editoare îmi aparţine, deşi înseamnă renunţarea la singura sursă de venit. De câteva ori am încheiat ediţia „pe ultima sută de metri”, făcând ca cei de la DTP & Pre Press şi tipografie să lucreze contracronometru. Nu mai vorbesc de greşeli, dar errare humanum est, nu?
Sper ca foştii mei colegi să realizeze publicaţia mai bine decât mine şi doresc ca Ziarul să fie aşa cum îi este numele, al nostru!

Foto: Pau Bellido

Spectacol bun, spectatori puţini

Cei care au mers să vadă spectacolul prezentat de Teatrul "Constantin Tănase" la Castellon n-au regretat. Muzică, dans, momente vesele, şlagăre care aminteau de tinereţe, de drumuri şi speranţe, mai bine de două ore de divertisment. Deşi spectacolul a fost gratuit, doar în jur de 200 de persoane au venit în Grao să-i vadă pe Alexandru Arşinel-directorul teatrului, Cristina Stamate, Nae Lăzărescu, Vasile Muraru, Adrian Enache şi ceilalţi. Dacă nici la spectacole gratuite nu mergem, ce să mai spunem? De remarcat şi de apreciat a fost prezenţa câtorva spanioli la spectacol. Artiştii au remarcat de câteva ori pe parcursul spectacolului că nu sunt prea mulţi spectatori în sală. Poate data viitoare vom fi mai mulţi!
Fotografii: Claudiu Gherman

Ai lor, ca ai noştri

Săptămâna trecută am participat la o sesiune din "Les Corts", Parlamentul Comunităţii Valenciene. Am fost invitaţi la dezbaterea în plen a Legii integrării , dar nu despre ea vreau să scriu. După ce am trecut prin mai multe controale şi verificări pe liste, am primit ecusoanele şi ne-am ocupat locurile, la balcon. A început sesiunea, luările de cuvânt, urmărite cu "mare atenţie". Aleşii vorbeau între ei, răsfoiau presa, vorbeau la telefon, unii chiar se întorseseră cu scaun cu tot către colegii din spate, pentru a putea dezbate pe îndelete subiectul. Atunci când reprezentanţii grupurilor parlamentare îşi încheiau intervenţiile, parlamentarii aplaudau sau nu, în funcţie de apartenenţa politică. Atunci când s-a supus la vot introducerea unui amendament la Lege, s-a auzit, într-o parte a sălii spunându-se de mai multe ori:"No, no, no!", pentru ca şi colegii care avuseseră până atunci alte "ocupaţii" să ştie ce buton să apese. Unii chiar aveau nevoie de aceste indicaţii, uitându-se întrebători în stânga şi-n dreapta.
Ai lor, ca şi ai noştri!

Poftiţi la teatru!

Sâmbăta 8 noiembrie, orele 20:00, Nae Lăzărescu, Vasile Muraru, Cristina Stamate, Adriana Trandafir, Adrian Enache, Marcela Lazarescu, Mirela Boureanu, Cristian Simion şi Nae Alexandru îi aşteaptă pe iubitorii teatrului în sala Centrului Cultural "La Marina" din Grao de Castellon, strada Marina Espanola, lângă Basilica. Intrarea este liberă, deci "n-am bani" nu este motiv de a nu merge la spectacol. Pe lângă artiştii amintiţi vor mai intra în scenă grupul "Duo Lascu" şi Ansamblul de balet al Teatrului "Constantin Tănase". Duminică 9 noiembrie spectacolul va putea fi urmărit la şi Valencia, în Salonul de Festivităţi de la Centro Juventud, strada Campoamor, nr. 90. Coordonarea activităţilor este realizată de Consulatul României la Castellon.
Invitaţia este făcută, deci poftiţi la teatru!

Protest

Nu e greu să găseşti în presă declaraţii ale unora care "dau cu bâta în baltă". Din când în când apare câte unul care se antrenează mai mult ca ceilalţi şi " o ia pe arătură" rău de tot. În ziarul "Libertatea" apare o declaraţie a unui fotbalist rotofei, un atacant argentinian care a jucat la CFR Cluj. Tipul, poreclit "El ogro" ("Căpcăunul")zice că româncele sunt foarte frumoase. De acord cu Fabbiani.
Dar omu' nu se opreşte aici şi iese la atac. "Am vrăjit uşor româncele, pentru că bărbaţii lor sunt urâţi, oribili!" Oh! Lovitură sub centură! Bine, bine, fetele frumoase chiar se lasă aşa uşor "vrăjite"? Şi bărbaţii urâţi, chiar oribili?
Vom iniţia pe acest blog o mişcare de protest, care va începe cu mitinguri în faţa ambasadelor Argentinei din Bucureşti şi Madrid. Propun să cerem Guvernului să înceapă o campanie de promovare a bărbaţilor români, sau să ne dea banii nouă şi o facem noi(lată).
Fetelor, ne susţineţi?

De ce a avut Ionuţ Dolănescu mai mulţi spectatori decât Mircea Baniciu

Ionuţ Dolănescu şi HI-Q au adunat la Castellon mult mai mulţi oameni decât Ovidiu Lipan-Ţăndărică, Mircea Baniciu & Pacifica, ansamblul de dansuri populare şi celelalte activităţi desfăşurate în cadrul campaniei "Hola, soy rumano". Dacă ne gândim la promotorii celor două concerte, se poate spune că PD-L a câştigat "meciul" cu Guvernul României. Argumentele mele pentru această afirmaţie sunt:
1. Locul Concertul oferit de PD-L s-a desfăşurat în spaţiul unde se organiza Piaţa de Luni (Mercado de Lunes), loc cunoscut şi vizibil din toate intersecţiile apropiate. Concertul s-a desfăşurat în aer liber, ploaia ar fi fost o problemă, dar n-a plouat. Spectacolul din campania "Hola, soy rumano" a avut loc în noua incintă pentru târguri şi expoziţii, Recinte Castellon. Spaţiul, acoperit, a fost inaugurat recent, nu este cunoscut de toată lumea, nu este prea vizibil datorită bâlciului (Feria) care este deschis zilele acestea.
2. Publicitate Afişele campaniei au ajuns la Castellon marţi şi miercuri, când oraşul era "împânzit" de afişe portocalii. Afişele "Hola, soy rumano" au fost prea mari, în multe locuri nu exista destul spaţiu pentru a fi puse, faţă de formatul A3-A4 al afişelor concertului organizat de PD-L.
3. Echipa Campania este desfăşurată în Spania de agenţia de publicitate Saatchi&Saatchi, de la Madrid. Angajaţii de la S&S au încercat să coordoneze totul de la distanţă, în timp ce toată organizaţia PD-L din Castellon s-a implicat în organizarea concertului cu HI-Q şi Ionuţ Dolănescu. Publicitatea efectivă a campaniei-afişe şi flyere- a fost realizată de o singură persoană, afişele concertului PD-L fiind distribuite de membrii şi simpatizanţii partidului.
4. Artiştii Formaţia HI-Q este cunoscută şi apreciată de tineri, iar Ionuţ Dolănescu nu mai are nevoie de nicio prezentare. Fiul unora dintre cei mai cunoscuţi interpreţi de muzică populară, Maria Ciobanu şi Ion Dolănescu, Ionuţ este oltean după mamă şi dâmboviţean după tată. Nu mai este nevoie să spunem câţi dâmboviţeni sunt în Castellon. Mircea Baniciu este o legendă a muzicii folk, iar Ovidiu Lipan-Ţăndărică unul dintre artiştii percuţiei.Ambii şi-au lăsat amprenta în splendidul "Phoenix". Superb, dar este un alt fel de muzică, iar dacă ţinem cont de punctele anterioare, mulţi nu au ştiut. De fapt, la concertul Mircea Baniciu & Pacifica (de nota 10!) audienţa a crescut brusc, pentru că celălalt concert se încheiase. La fel de brusc a crescut şi "coada" la mici pe gratis, Irina şi echipa ei au trebuit să "tragă tare la spartul târgului".
5. Obiecte promoţionale Tricouri, eşarfe şi pixuri portocalii, calendare ale candidaţilor William Brânză şi Viorel Badea, toate au fost bine primite de amatorii de suveniruri gratuite. Impactul a fost evident când populaţia a trecut de la HI-Q la Baniciu, portocaliul "inundând" incinta. De partea cealaltă, aşa cum am scris, mici şi apă, după minute bune de aşteptare.
Părerea mea!
Fotografia cu Mircea Baniciu la Castellon este luată de pe pagina maestrului, www.mirceabaniciu.ro/blog.