Pe vremea când TVR, singura televiziune din România pe atunci, emitea doar câteva ore pe zi, aveam un televizor alb-negru, ca majoritatea românilor. De multe ori încercam să ghicesc ce culoare avea îmbrăcămintea prezentatoarei sau cravata pe care o purta Ceauşescu. Când au apărut televizoarele color, parcă erau alţi oameni, mi se păreau mai arătoşi, iar peisajele căpătau viaţă. Sunt oameni care gândesc doar în alb şi negru: "ori e albă, ori e neagră. Dacă nu eşti total de acord cu mine, eşti împotriva mea". Cum nu există doar alb şi negru, tot aşa pot exista o mulţime de opinii. Fiecare are o culoare preferată şi are dreptul să aibă o părere, care poate coincide sau nu cu a mea. Dacă nu suntem pe aceeaşi "lungime de undă" nu înseamnă că suntem duşmani. Haideţi să ne bucurăm de verdele câmpului sau al pădurii, de albastrul cerului, de roşul intens al unui câmp de maci, de auriul holdelor vara, de toată paleta de culori pe care Creatorul a pus-o în natură!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu