luni, 1 decembrie 2008

La Mulţi Ani România, La Mulţi Ani români!



E 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. Neinspirata fixare a datei alegerilor a făcut ca astăzi mulţi să fie atenţi mai mult la rezultatele alegerilor decât la sărbătorirea Zilei României. Indiferent ce am votat (sau n-am votat) ieri, dacă suntem suporteri ai Stelei, ai lui Dinamo, Rapid sau Craiova, dacă ne place Divertis sau Vacanţa Mare, suntem români şi azi e Ziua ţării noastre şi a noastră!
La Mulţi Ani România, La Mulţi Ani români!

Dacă vă aflaţi în Castellon sau în împrejurimi, vă invităm la teatru. Consulatul României la Castellon şi Asociaţia Română din Castellon, Valencia şi Alicante vă invită la Teatrul Principal din oraş să urmăriţi spectacolul "Ritmuri", prezentat de actorii Teatrului "C. Nottara" din Bucureşti, în regia Dianei Lupescu. Gala va începe la 19:30, iar spectacolul de teatru este prevăzut să înceapă la 20:15.
Vă aşteptăm!

vineri, 28 noiembrie 2008

Unde, cine, când?



Au rămas doar câteva zeci de ore până la deschiderea secţiilor de votare, la primele alegeri uninominale pentru Parlamentul României. Urmând exemplul rubricii "Unde, cine, când?" din ziarul "România liberă" (vă mai aduceţi aminte?), să facem o recapitulare:
Unde? În Castellon, la Pavilionul "Pergola", din parcul Ribalta. Lista completă a secţiilor de votare din Spania o avem la http://www.madrid.mae.ro/index.php?lang=ro&id=31&s=73018.
Cine? Pot vota cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în Spania. Domiciliul se dovedeşte cu paşaportul românesc în care este înscrisă menţiunea "Titularul are domiciliul în Spania". Reşedinţa poate fi demonstrată prin prezentarea paşaportului sau cărţii de identitate românească, însoţite de un act doveditor privind reşedinţa, eliberat de autorităţile spaniole. Actul doveditor poate fi unul dintre următoarele: permis de rezidenţă, certificat de cetăţean comunitar, dovadă de înscriere la primărie (volante sau certificado de empadronamiento), dovada oficială a depunerii actelor pentru obţinerea certificatului comunitar.
Când? Secţiile de votare vor fi deschise duminică 30 noiembrie, de la 7:00 la 21:00, ora Spaniei.

luni, 17 noiembrie 2008

Ialomiţa există!


De obicei nu scriu despre evenimente sportive, dar permiteţi-mi o excepţie. Liderul la zi al Ligii Naţionale de fotbal este Unirea Urziceni, după ce a învins pe Dinamo în deplasare. Daţi-mi voie să mă bucur pentru ialomiţenii mei, o echipă condusă de un antrenor priceput, Dan Petrescu şi să-i felicit pe jucători şi conducerea clubului. Poate unora nu le sunt cunoscute nume ca Onofraş, Pădureţu, Bilaşco sau Dănălache, dar echipa lor, supranumită "Chesea de Ialomiţa", este pe primul loc. Ialomiţa nu este de prea multe ori în centrul atenţiei, fiind "umbrită" de unele judeţele vecine mai mari şi mai cunoscute: Prahova, Buzău, Constanţa sau Ilfov. Mi-amintesc de campania desfăşurată de autorităţile unei mici provincii spaniole, Teruel, pentru a atrage atenţia asupra acestei regiuni. Campania de promovare se numea "Teruel existe!".
Aşa am putea spune şi noi, cei din Bărăgan: Ialomiţa există!

miercuri, 12 noiembrie 2008

Ziarul Nostru

După doi ani şi 50 de numere ale publicaţiei, colaborarea mea cu Ziarul Nostru s-a încheiat. Am crezut în proiectul acesta, de care m-am ataşat când ziarul abia se născuse. Rămân în urmă clipe frumoase, colegi de treabă, nopţi albe şi bucuria scoaterii de sub tipar a unei publicaţii în care ai pus o parte din tine.
Am ajuns însă la un moment de răscruce, când sunt prea multe diferenţe între convingerile şi opiniile mele şi linia publicaţiei. Asta nu înseamnă neapărat că eu am dreptate, dar nu pot să fiu de acord cu un articol de genul „Campania Hola, soy rumano a fost un succes total. Peste 5.000 de persoane au participat...” Eu am fost acolo seara şi ştiu că n-a fost aşa. Cineva din administraţia locală îmi spusese că mai devreme acolo erau „cien personas mal contadas (cu indulgenţă, 100 de persoane)”. Deşi în acelaşi timp s-a desfăşurat un concert la care au participat câteva mii de persoane, nu se face nicio referire la el. Articolul despre campania plătită de Guvern a apărut în prima zi a campaniei electorale, iar unii l-au interpretat ca fiind un ajutor acordat unei anumite formaţiuni politice româneşti, deşi nu acesta era scopul său. Opinia mea despre aceste două manifestări o puteţi citi în postarea din 27 octombrie de pe acest blog, De ce Ionuţ Dolănescu a avut mai mulţi spectatori decât Mircea Baniciu.
Sigur, publicaţia este editată de o firmă condusă de jurnalişti spanioli, dar mulţi români îl cunosc doar pe cel care al cărui nume apărea în caseta redacţională. Am constatat lucrul acesta de multe ori, mai ales legat de anunţurile publicitare ale ”tămăduitoarelor” şi „măicuţelor”. Aceste impostoare au înşelat multe persoane chiar de aici, iar lucrul acesta mi-a fost semnalat şi reproşat deseori, uneori chiar de reprezentaţii bisericilor. Deşi sunt categoric împotriva acestui gen de publicitate, decizia publicării anunţurilor le-a aparţinut în totalitate editorilor, aspect care nu întotdeauna a fost înţeles.
Nu vreau ca cineva să înţeleagă că mă cred perfect sau victimă. Decizia de a pune punct colaborării cu firma editoare îmi aparţine, deşi înseamnă renunţarea la singura sursă de venit. De câteva ori am încheiat ediţia „pe ultima sută de metri”, făcând ca cei de la DTP & Pre Press şi tipografie să lucreze contracronometru. Nu mai vorbesc de greşeli, dar errare humanum est, nu?
Sper ca foştii mei colegi să realizeze publicaţia mai bine decât mine şi doresc ca Ziarul să fie aşa cum îi este numele, al nostru!

Foto: Pau Bellido

luni, 10 noiembrie 2008

Spectacol bun, spectatori puţini








Cei care au mers să vadă spectacolul prezentat de Teatrul "Constantin Tănase" la Castellon n-au regretat. Muzică, dans, momente vesele, şlagăre care aminteau de tinereţe, de drumuri şi speranţe, mai bine de două ore de divertisment. Deşi spectacolul a fost gratuit, doar în jur de 200 de persoane au venit în Grao să-i vadă pe Alexandru Arşinel-directorul teatrului, Cristina Stamate, Nae Lăzărescu, Vasile Muraru, Adrian Enache şi ceilalţi. Dacă nici la spectacole gratuite nu mergem, ce să mai spunem? De remarcat şi de apreciat a fost prezenţa câtorva spanioli la spectacol. Artiştii au remarcat de câteva ori pe parcursul spectacolului că nu sunt prea mulţi spectatori în sală. Poate data viitoare vom fi mai mulţi!
Fotografii: Claudiu Gherman

vineri, 7 noiembrie 2008

Ai lor, ca ai noştri


Săptămâna trecută am participat la o sesiune din "Les Corts", Parlamentul Comunităţii Valenciene. Am fost invitaţi la dezbaterea în plen a Legii integrării , dar nu despre ea vreau să scriu. După ce am trecut prin mai multe controale şi verificări pe liste, am primit ecusoanele şi ne-am ocupat locurile, la balcon. A început sesiunea, luările de cuvânt, urmărite cu "mare atenţie". Aleşii vorbeau între ei, răsfoiau presa, vorbeau la telefon, unii chiar se întorseseră cu scaun cu tot către colegii din spate, pentru a putea dezbate pe îndelete subiectul. Atunci când reprezentanţii grupurilor parlamentare îşi încheiau intervenţiile, parlamentarii aplaudau sau nu, în funcţie de apartenenţa politică. Atunci când s-a supus la vot introducerea unui amendament la Lege, s-a auzit, într-o parte a sălii spunându-se de mai multe ori:"No, no, no!", pentru ca şi colegii care avuseseră până atunci alte "ocupaţii" să ştie ce buton să apese. Unii chiar aveau nevoie de aceste indicaţii, uitându-se întrebători în stânga şi-n dreapta.
Ai lor, ca şi ai noştri!

marți, 28 octombrie 2008

Protest






Nu e greu să găseşti în presă declaraţii ale unora care "dau cu bâta în baltă". Din când în când apare câte unul care se antrenează mai mult ca ceilalţi şi " o ia pe arătură" rău de tot. În ziarul "Libertatea" apare o declaraţie a unui fotbalist rotofei, un atacant argentinian care a jucat la CFR Cluj. Tipul, poreclit "El ogro" ("Căpcăunul")zice că româncele sunt foarte frumoase. De acord cu Fabbiani.
Dar omu' nu se opreşte aici şi iese la atac. "Am vrăjit uşor româncele, pentru că bărbaţii lor sunt urâţi, oribili!" Oh! Lovitură sub centură! Bine, bine, fetele frumoase chiar se lasă aşa uşor "vrăjite"? Şi bărbaţii urâţi, chiar oribili?
Vom iniţia pe acest blog o mişcare de protest, care va începe cu mitinguri în faţa ambasadelor Argentinei din Bucureşti şi Madrid. Propun să cerem Guvernului să înceapă o campanie de promovare a bărbaţilor români, sau să ne dea banii nouă şi o facem noi(lată).
Fetelor, ne susţineţi?

luni, 27 octombrie 2008

De ce a avut Ionuţ Dolănescu mai mulţi spectatori decât Mircea Baniciu




Ionuţ Dolănescu şi HI-Q au adunat la Castellon mult mai mulţi oameni decât Ovidiu Lipan-Ţăndărică, Mircea Baniciu & Pacifica, ansamblul de dansuri populare şi celelalte activităţi desfăşurate în cadrul campaniei "Hola, soy rumano". Dacă ne gândim la promotorii celor două concerte, se poate spune că PD-L a câştigat "meciul" cu Guvernul României. Argumentele mele pentru această afirmaţie sunt:
1. Locul Concertul oferit de PD-L s-a desfăşurat în spaţiul unde se organiza Piaţa de Luni (Mercado de Lunes), loc cunoscut şi vizibil din toate intersecţiile apropiate. Concertul s-a desfăşurat în aer liber, ploaia ar fi fost o problemă, dar n-a plouat. Spectacolul din campania "Hola, soy rumano" a avut loc în noua incintă pentru târguri şi expoziţii, Recinte Castellon. Spaţiul, acoperit, a fost inaugurat recent, nu este cunoscut de toată lumea, nu este prea vizibil datorită bâlciului (Feria) care este deschis zilele acestea.
2. Publicitate Afişele campaniei au ajuns la Castellon marţi şi miercuri, când oraşul era "împânzit" de afişe portocalii. Afişele "Hola, soy rumano" au fost prea mari, în multe locuri nu exista destul spaţiu pentru a fi puse, faţă de formatul A3-A4 al afişelor concertului organizat de PD-L.
3. Echipa Campania este desfăşurată în Spania de agenţia de publicitate Saatchi&Saatchi, de la Madrid. Angajaţii de la S&S au încercat să coordoneze totul de la distanţă, în timp ce toată organizaţia PD-L din Castellon s-a implicat în organizarea concertului cu HI-Q şi Ionuţ Dolănescu. Publicitatea efectivă a campaniei-afişe şi flyere- a fost realizată de o singură persoană, afişele concertului PD-L fiind distribuite de membrii şi simpatizanţii partidului.
4. Artiştii Formaţia HI-Q este cunoscută şi apreciată de tineri, iar Ionuţ Dolănescu nu mai are nevoie de nicio prezentare. Fiul unora dintre cei mai cunoscuţi interpreţi de muzică populară, Maria Ciobanu şi Ion Dolănescu, Ionuţ este oltean după mamă şi dâmboviţean după tată. Nu mai este nevoie să spunem câţi dâmboviţeni sunt în Castellon. Mircea Baniciu este o legendă a muzicii folk, iar Ovidiu Lipan-Ţăndărică unul dintre artiştii percuţiei.Ambii şi-au lăsat amprenta în splendidul "Phoenix". Superb, dar este un alt fel de muzică, iar dacă ţinem cont de punctele anterioare, mulţi nu au ştiut. De fapt, la concertul Mircea Baniciu & Pacifica (de nota 10!) audienţa a crescut brusc, pentru că celălalt concert se încheiase. La fel de brusc a crescut şi "coada" la mici pe gratis, Irina şi echipa ei au trebuit să "tragă tare la spartul târgului".
5. Obiecte promoţionale Tricouri, eşarfe şi pixuri portocalii, calendare ale candidaţilor William Brânză şi Viorel Badea, toate au fost bine primite de amatorii de suveniruri gratuite. Impactul a fost evident când populaţia a trecut de la HI-Q la Baniciu, portocaliul "inundând" incinta. De partea cealaltă, aşa cum am scris, mici şi apă, după minute bune de aşteptare.
Părerea mea!
Fotografia cu Mircea Baniciu la Castellon este luată de pe pagina maestrului, www.mirceabaniciu.ro/blog.

vineri, 24 octombrie 2008

Pe cine va vota mireasa?


Listele candidaţilor pentru alegerile din 30 noiembrie au fost validate de Biroul Electoral Central. Pentru românii din diaspora a fost creată circumscripţia electorală 43, care cuprinde toată lumea, exceptând teritoriul României. Milioanele de români care trăiesc în afara graniţelor vor fi reprezentaţi doar de 4 deputaţi şi 2 senatori. Românii din Europa de vest vor alege doar un deputat şi un senator, în colegiul uninominal nr.1. Candidaţii pentru aceste funcţii-în ordinea alfabetică a partidelor-sunt:
- PD-L: William Gabriel Brânză pentru Camera Deputaţilor şi Viorel Badea pentru Senat
- PNG: Doina Rizea pentru Camera Deputaţilor şi Cristina Daniela Galeş pentru Senat
- PNL: Daniel Cătălin Zamfir pentru Camera Deputaţilor şi Petre Roman pentru Senat
- PRM: Ilie Ilaşcu pentru Senat, la Camera Deputaţilor nu a anunţat nicio candidatură
- PSD+PC: Marian Popescu pentru Camera Deputaţilor şi Marian Dan Mocanu pentru Senat
- UDMR: Kis Bela pentru Camera Deputaţilor şi Szabo Karoly Ferenc pentru Senat
Nu ştiu pe cine va vota mireasa. Dar ştiu că celor aleşi le va reveni o responsabilitate importantă, de a reprezenta cu adevărat românii din afara ţării.

joi, 9 octombrie 2008

Hoo cu tata!


"Boala de care suferă societatea românească este lipsa de caractere", spunea Nicolae Iorga, acum 80 de ani. Diagnosticul marelui istoric, om de cultură şi prim-ministru al României interbelice este la fel de valabil şi astăzi. Mi-au atras atenţia două campanii de presă, în afara celei dedicate promovării imaginii românilor din Spania şi Italia, despre care am scris ceva luna trecută. Ambele iniţiative au legătură cu traficul pe şoselele patriei, sunt lăudabile,dar vreau să remarc unele aspecte.
Prima, susţinută de Petrom are următorul mesaj: "Pentru că România va creşte prin bun simţ şi responsabilitate". Corect, dar aici am ajuns? Nu mai avem bun simţ, acesta trebuie promovat prin reclame, ca detergentul, iaurtul, ciocolata sau mai ştiu eu ce?
A doua campanie, promovată de revista TopGear, se numeşte "Hoo cu tata!"-frumos, nu?- şi este îndreptată "împotriva bizonilor din trafic", aşa cum o prezintă iniţiatorii,pe http://www.topgear.ro/bizon. Dar cine este un bizon? "Bizon din trafic este orice patruped cu permis auto (sau fără) care se află la volanul unui autovehicul (cu două, patru sau 16 roţi) şi care claxonează la nesfârşit, trece pe roşu, ascultă muzică la maxim" ... şi alte fapte şi atitudini de genul acesta. Dacă suntem sinceri, avem trăsături de bizon în trafic (sigur, nu toţi), e adevărat că unii se întrec pe ei înşişi.
Şi iată cum celebra "mangâiere": "Măi animalule!" adresată de nea Nelu I. îşi găseşte justificare. Respectivul sigur era un bizon!
Mai mult bun simţ şi mai puţini bizoni!

miercuri, 8 octombrie 2008

Viaţa în alb şi negru



Pe vremea când TVR, singura televiziune din România pe atunci, emitea doar câteva ore pe zi, aveam un televizor alb-negru, ca majoritatea românilor. De multe ori încercam să ghicesc ce culoare avea îmbrăcămintea prezentatoarei sau cravata pe care o purta Ceauşescu. Când au apărut televizoarele color, parcă erau alţi oameni, mi se păreau mai arătoşi, iar peisajele căpătau viaţă. Sunt oameni care gândesc doar în alb şi negru: "ori e albă, ori e neagră. Dacă nu eşti total de acord cu mine, eşti împotriva mea". Cum nu există doar alb şi negru, tot aşa pot exista o mulţime de opinii. Fiecare are o culoare preferată şi are dreptul să aibă o părere, care poate coincide sau nu cu a mea. Dacă nu suntem pe aceeaşi "lungime de undă" nu înseamnă că suntem duşmani. Haideţi să ne bucurăm de verdele câmpului sau al pădurii, de albastrul cerului, de roşul intens al unui câmp de maci, de auriul holdelor vara, de toată paleta de culori pe care Creatorul a pus-o în natură!

marți, 23 septembrie 2008

Hola, soy rumano



"Şi noi", veţi spune. Nu, nu este formula mea de salut, ci titlul campaniei de promovare a imaginii românilor din Spania. O iniţiativă mult prea tardivă, în care câteva milioane bune de euro vor fi cheltuiţi pentru a spune spaniolilor ce băieţi şi fete de treabă suntem noi. Bine, pe pagina web a campaniei (www.holasoyrumano.es) lucrurile sunt mult mai roz, doar asta este treaba agenţiilor de publicitate care beneficiază de banii publici, alocaţi de Executivul român. Se spune că suntem peste 500.000 de români în Spania, când cifrele oficiale din ianuarie 2008 arată că peste 700.000 de români locuim pe aceste meleaguri. Revenind la campanie, poate că ar fi fost eficientă acum vreo 10 ani, când nu se vorbea româneşte peste tot şi mai erau unii care credeau că România este în Africa sau că Budapesta este capitala ţării noastre (s-a întâmplat şi la case mari!) Cred că moment mai nepotrivit ca acesta nu s-ar fi putut găsi pentru "minunata" iniţiativă. Păi acum, când deja sunt unii spanioli care cred că situaţia dificilă a economiei ţării lor se datorează străinilor-care chipurile, le-ar fi luat locurile de muncă-venim noi să le spunem că suntem români? Iar dacă, aşa cum scriu ziarele dâmboviţene, românii din spoturi sunt actori pentru că adevăraţii protagonişti nu ştiu bine limba spaniolă, este o jignire la adresa sutelor de mii de compatrioţi din Spania. Cât de greu este să spui "Hola, soy rumano.Juntos hacemos un gran equipo"? Ăştia chiar ne cred incapabili?

luni, 22 septembrie 2008

Bunicii mei


De n-ar fi fost ei, nu era nici tatăl meu şi prin urmare, nici eu. Sună simplu, poate şi simplist, dar pentru mine nu este deloc aşa.Ştiu că mulţi spun la fel,dar bunicii mei sunt oameni extraordinari.Mulţumesc lui Dumnezeu că pot vorbi despre ei la timpul prezent. Bunicul Traian are 94 de ani, iar bunica Lilica, 86 şi să nu credeţi că stau locului. Muncesc, aşa cum au făcut-o o viaţă întreagă. Au coborât de la munte la câmpie, atunci când cei care au luptat în al II-lea Război Mondial au primit o palmă de pământ în Bărăgan. Erau vremuri grele, dar prin munca lor în agricultură şi-au crescut cei cinci copii,învăţându-i să aibă respect faţă de oameni şi credinţă în Dumnezeu.I-am vizitat luna trecută şi i-am văzut bucurându-se, aşa cum o fac în fiecare an când îşi văd nepoţii şi strănepoţii care se întorc acasă din Spania, Italia sau SUA. Cu greu plec de acasă după fiecare concediu, dar cel mai greu îmi este să-mi iau rămas bun de la bunici.

joi, 11 septembrie 2008

Hora de baieti






Am recitit de curand o poezie care parca a fost scrisa ieri. Se numeste HORĂ DE BĂIEŢI si-i apartine maestrului Tudor Arghezi. Din pacate, orice asemanare cu realitatea nu este intamplatoare!


Intr-o tara care-a fost
Era mare cel mai prost.
Bi-ba, ba-ba
Li-ba, la-ba.
Tara unde-i bun tutunul
Avea prosti unul
şi unul.
Bi-bo, bo-bi
Ri-bo, ro-bi.
Cine-o leaca-avea de cap
Si-l punea dupa dulap.
Hu-hu, bu-hu
Bu-hu, hu-hu.
Pentru ca omul cel mare
Se-olegea dupa picioare.
I-ha, ba-ha
Ba-ha. i-ha.
Umblau solii prin norod
C-un caramb si-un calapod.
Lu-la, la-lu
Vi-va, va-Iu.
Si cinstirea ti se da
După talpa si pingea.
Da-du, du-da
Ga-gu, gu-da.
Dar deşteptii fiind prea mulţi
Au rămas pe drept desculti.
I-ha, pa-pa
Pa-pa, i-ha.
Am o minte, vai de mine.
Si ma face de rusine.
Cio-ca, bo-ca
Bo-ca, cio-ca.
Spune tu, pe ce-i cunosti
Dintre prosti pe cei mai prosti?
Zu-ri, zu-ra Zu-ra, zu-ri.
Dupa chica sau chelie?
Dupa unghii sau simbrie?
Pa-vu, ga-vu La-vu, la-vu.
Finca, vezi, mai-marele
Si-ascunde picioarele.
Tra-la, la-la La-la, la-la.

Acum, ca se apropie alegerile, am gasit o melodie a lui Victor Socaciu, poate amuzanta la inceput, dar care m-a intristat. Intrebarea este: ce e de facut?

http://www.youtube.com/watch?v=zJYiyYEkoMw&feature=related



duminică, 7 septembrie 2008

Fair Play


Imi place tenisul. Si-mi place Federer, mi-a placut de prima data cand l-am vazut jucand. Imi place si acum, chiar daca nu mai "merge" ca un ceas fabricat in tara lui, Elvetia. Faptul ca-mi place Roger Federer nu ma impedica sa recunosc ca Rafael Nadal este acum mai in forma decat preferatul meu. M-a impresionat un lucru la Rafa, cel care acum este numarul unul mondial. Dupa ce l-a invins pe Federer in dramatica finala de la Wimbledon, Rafa a spus: "Roger este cel mai bun tenisman din lume". Cum poti sa spui ca cel pe care tocmai l-ai invins este cel mai bun din lume? Nu au fost cuvinte de protocol, relatia intre cei doi este una speciala.
Avem nevoie de fair play si in viata de zi cu zi, nu numai in sport. De multe ori, ne este greu sa recunoastem ca celalalt este mai bun, uitam de principii, de educatie, ne comportam ca oameni fara valori, urmarindu-ne doar interesele personale. Oamenii din jurul nostru nu sunt dusmanii nostri, nici nu sunt mai rai ca noi. Sa avem curajul sa recunoastem valoarea celorlalti si sa ne straduim sa ajungem la obiectivele pe care ni le-am propus. Dar haideti sa jucam fair play!

joi, 4 septembrie 2008

Ţara tuturor posibilităţilor


Scena 1: Piaţa Unirii, Bucureşti. Un tânăr cu alură sportivă ia o găleată, o umple cu apă de la fântânile arteziene şi începe să-şi spele maşina, parcată în apropiere. Ei, şi ce? N-o fi primul care face asta! Cu siguranţă, dar maşina nu este o Dacie din 1978, ci un Lamborghini Gallardo-SE serie limitată, un bolid de 500 de cai putere, care costă în jur de 150.000 de euro! Poate că nu i-au mai rămas bani să spele maşina. Scena 2: Craiova. Doi cetăţeni fără ocupaţie (legală), joacă poker. Unul dintre ei pierde 50.000 de euro (!!!) la cărţi. Perdantul scoate pistolul şi-l împuşcă mortal pe tovarăşul său. La înmormântare, peste o mie de etnici, gipane, merţane, domni cu lanţuri (că nu mai pot fi numite lănţişoare) de aur groase, televiziunile transmit în direct, ştire de interes naţional. Scena 3: în multe sate din România. Ţăranii reuşesc cu greu să facă faţă cheltuielilor agricole şi apoi aşteaptă să vadă rezultatul muncii lor. Cerealele, legumele şi fructele le sunt plătite prost. Samsarii care au pus mâna pe multe pieţe îşi bat joc de ei, cumpărând produsele pe preţuri de nimic, iar apoi îşi bat joc de cumpărătorii de la oraş, vânzându-le la preţuri exagerate. La televizor se prezintă progresele pe care le-am înregistrat în construcţia de autostrăzi: 5 (cinci) kilometri în ultimii patru ani. Vedeţi că se poate?

miercuri, 14 mai 2008

Interzis


Imi cer scuze celor care au trecut pe aici si n-ai gasit nimic nou in ultima luna. Nu promit sa scriu foarte des, nu vreau sa scriu orice. Marturisesc ca m-a afectat stirea din insulele Baleare, unde, la intrarea unui magazin de calculatoare a fost pus anuntul pe care il vedeti. "Se prohibe la entrada sin previo aviso a PERROS Y RUMANOS, de lo contrario saldrán hechando(!) ostias". Deci cainii si romanii ar trebui sa anunte mai intai ce sunt pentru a putea intra, daca nu, vor iesi mancand chibrite (traducere libera "light"). Este regretabil faptul ca magazinul a suferit furturi si ca autorii au fost, poate, romani (asa cum sustin reprezentantii acestui magazin). Cei care au incalcat legea trebuie sa plateasca. Dar de aici pana la a invinui un intreg colectiv si a alatura numele lor de cel al cainilor, interzicand intrarea, este o conexiune nepotrivita si total eronata. Nu ma intereseaza ca hechando este scris gresit ( se scrie fara h la inceput, "echar"- a da afara, a alunga, a scoate, ) ci ma preocupa atitudinea unora-cei care au scris anuntul- si faptele altora-cei care au furat din magazin. Demna de apreciat si de salutat atitudinea personalului Ambasadei Romaniei de la Madrid, care a luat imediat legatura cu primarul localitatii pentru a cere explicatii.

marți, 1 aprilie 2008

Fără restricţii?

Într-o bună zi am avut nefericirea să ascult o conversaţie între un domn şi o doamnă care vorbeau româneşte. Nu că ar fi ceva neobişnuit să auzi vorbindu-se în limba ta într-un oraş în care sunt mii de români, deşi nu te afli în ţara ta, dar limbajul extrem de "colorat" mi-a atras atenţia. Cred că aţi ghicit că nu neologisme sau hiperbole se aflau în vocabularul acestei perechi. Nu vreau să reproduc "complimentele" pe care şi le adresau cei doi, ci un alt fapt. După o rafală de replici, în care cel mai "blând" cuvânt era unul pe care-l auzim spus de diferiţi "razboinici ai luminii "(stinse, as spune eu), şi anume "fermecatorul" cuvânt "zdreanţă", el îi spune: "Fă(sorry!), ţie nu ţi-e ruşine? Chiar nu ai de gând să încetezi? A .... să fii!". Replica doamnei este de reţinut: "Nu mi-e ruşine deloc! S-a terminat cu restricţiile, acuma suntem în UE!" Asta chiar că m-a pus pe gânduri. Odată cu eliminarea controalelor la graniţă, taxelor şi accizelor, s-o fi eliminat şi ruşinea şi bunul simţ? Chiar să nu mai existe niciun fel de restricţii?

vineri, 28 martie 2008

Caragiale, forever young


Nu trebuie decât sa te uiţi la tine, în jur şi la ştiri ca să-ţi dai seama cât de mult se potriveşte şi astăzi caracterizarea pe care I.L. Caragiale o face oamenilor şi societăţii în lucrările sale. E lumea plină de “Mitici”, de “domni Goe”, de “Miţe” si de “Zoiţici”, iar “cetăţenii turmentati”, confuzi si “băgaţi în ceaţă” de politicienii post-decembrişti gen “Agamiţă Dandanache” continuă să se întrebe: “Eu cu cine votez?” Câteodată îţi vine să cauţi sticluţa cu vitriol când vezi atâtea "traduceri".
Parol, monşer!

marți, 25 martie 2008

Patruzeci

In ianuarie, am vazut in casa unui prieten din Sebis-Arad o placa ce continea urmatorul mesaj: "Daca dupa ce ai implinit 40 de ani, te scoli intr-o dimineata si nu te doare nimic, inseamna ca ai murit". Zilele trecute am "schimbat prefixul" si partea pozitiva este-pe langa faptul ca nu prea ma doare nimic si nici n-am murit-este ca am acum prefixul telefonic international al Romaniei, +40. Este interesant cum vedem lucrurile care privesc pe altii, iar atunci cand ne afecteaza pe noi avem o alta perceptie. Cand aveam 20 de ani, mi se parea ca oamenii de 40 sunt oameni maturi, trecuti prin viata si care nu mai au mult pana la pensie. Acum eu am 40 de ani si parca niciuna din aceste caracteristici nu mi se potriveste. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru acesti ani, pentru sotia mea si pentru copii nostri care ma fac sa inteleg ca ceea ce este mai important in viata nu sunt banii sau pozitia sociala, ci dragostea, pacea si armonia in familie si in afara ei!

miercuri, 6 februarie 2008

Ce nu apare in presa / Lo que no sale en la prensa

Intr-una din zilele trecute, in institutia in care lucrez s-a prezentat un compatriot. Sunt multi cei care vin sa-si rezolve problemele. Unii si le fac singuri, dar asta este alta discutie. L-am ajutat pe dommnul respectiv sa-si rezolve problema, dar n-am facut nimic deosebit, pentru ca asta este slujba mea. Mi-a multumit, dupa care, uitandu-se la pantofii mei, ma intreaba:"Ce numar purtati?" Am zambit, fara sa-i raspund. Peste vreo ora, intra in biroul in care ma aflam cu o punga in mana si -mi spune: "Aveti aici o pereche de pantofi negri, inauntru este si bonul, sa-i schimbati daca nu va vin". I-am inapoiat punga, spunandu-i ca pentru asta m-au angajat si ca eu sunt platit pentru ceea ce fac. A insistat, eu la fel, ca nu, in cele din urma mi- a pus din nou plasa in brate si a plecat.
Am avut timp doar sa-i spun: Multumesc!

Hace algunos dias, un compatriota se presentó en mi lugar de trabajo, una institución pública. Hay muchos que vienen para solucionar sus problemas, algunos se meten solos en problemas, pero este es otro tema. Ayudé a éste señor solucionar sus asuntos, pero no hice nada del otro mundo, es mi trabajo. Me lo agradeció y después, mirando mis zapatos gastados, me pregunta: "¿Que número calza?"Sonreí sin decir nada. Una hora después entra en el despacho donde estaba yo con una bolsa y me dice: "Aquí tiene un par de zapatos negros, dentro esta el tíque, por si hace falta cambiarlos". Le he devuelto la bolsa, diciendole que yo solo cumplo con mi trabajo y por esto me pagan. Me pidió insistentemente aceptar, yo que no, él que sí, al final me pusó la bolsa con la caja de zapatos en las manos y se fue.
Solo me dió tiempo de decir: ¡Gracias!

luni, 28 ianuarie 2008

Bun-venit ! Bienvenidos


De ce Azahar? Locuiesc, impreuna cu familia, de mai multi ani in Castellón, Spania. Zona litorala se numeste Costa de Azahar (Coasta florilor de portocali, in limba spaniola)
De ce "din Baragan"? E mai simplu. M-am nascut si am crescut in Baragan, intr-o asezare de oameni gospodari, Gheorghe Doja. Acolo sunt toti ai mei, sotia mea este din aceeasi localitate, asa ca sunt legat de Baragan, unde ma intorc in fiecare an sa merg descult prin praf.
Va invit sa stam de vorba, intr-o lume care nu mai are timp de nimic. Va invit sa vorbim despre adevaratele valori si despre Cel care da valoare lucrurilor.
Fiti bineveniti in acest spatiu !

¿Por qué Azahar? Desde hace algunos años vivo, junto con mi familia, en Castellón, España. La zona se llama Costa de Azahar, por los naranjos que se hallan por aquí.
¿Por qué " de Baragan"? Nací y me crié en la llanura del sur de Rumanía, llamada Baragan, en un pueblo de agricultores, gente humilde y muy trabajadora. Allí están los míos, mi mujer nació allí también. Es el lugar donde vuelvo cada año para andar descalzo por el polvo.
Os invito a cambiar opiniones en un mundo donde todos echamos en falta el tiempo. Os invito a hablar sobre los verdaderos valores del mundo y sobre El que da valor a todas las cosas.
¡Bienvenidos en este espacio!