Am ajuns însă la un moment de răscruce, când sunt prea multe diferenţe între convingerile şi opiniile mele şi linia publicaţiei. Asta nu înseamnă neapărat că eu am dreptate, dar nu pot să fiu de acord cu un articol de genul „Campania Hola, soy rumano a fost un succes total. Peste 5.000 de persoane au participat...” Eu am fost acolo seara şi ştiu că n-a fost aşa. Cineva din administraţia locală îmi spusese că mai devreme acolo erau „cien personas mal contadas (cu indulgenţă, 100 de persoane)”. Deşi în acelaşi timp s-a desfăşurat un concert la care au participat câteva mii de persoane, nu se face nicio referire la el. Articolul despre campania plătită de Guvern a apărut în prima zi a campaniei electorale, iar unii l-au interpretat ca fiind un ajutor acordat unei anumite formaţiuni politice româneşti, deşi nu acesta era scopul său. Opinia mea despre aceste două manifestări o puteţi citi în postarea din 27 octombrie de pe acest blog, De ce Ionuţ Dolănescu a avut mai mulţi spectatori decât Mircea Baniciu.
Sigur, publicaţia este editată de o firmă condusă de jurnalişti spanioli, dar mulţi români îl cunosc doar pe cel care al cărui nume apărea în caseta redacţională. Am constatat lucrul acesta de multe ori, mai ales legat de anunţurile publicitare ale ”tămăduitoarelor” şi „măicuţelor”. Aceste impostoare au înşelat multe persoane chiar de aici, iar lucrul acesta mi-a fost semnalat şi reproşat deseori, uneori chiar de reprezentaţii bisericilor. Deşi sunt categoric împotriva acestui gen de publicitate, decizia publicării anunţurilor le-a aparţinut în totalitate editorilor, aspect care nu întotdeauna a fost înţeles.
Nu vreau ca cineva să înţeleagă că mă cred perfect sau victimă. Decizia de a pune punct colaborării cu firma editoare îmi aparţine, deşi înseamnă renunţarea la singura sursă de venit. De câteva ori am încheiat ediţia „pe ultima sută de metri”, făcând ca cei de la DTP & Pre Press şi tipografie să lucreze contracronometru. Nu mai vorbesc de greşeli, dar errare humanum est, nu?
Sper ca foştii mei colegi să realizeze publicaţia mai bine decât mine şi doresc ca Ziarul să fie aşa cum îi este numele, al nostru!
Foto: Pau Bellido
2 comentarii:
Cred ca ai făcut treaba bună la Ziarul Nostru, Sorine, păcat ca nu ai putut continua. Nu cred că ţi-a fost uşor să scrii aceste rânduri. În bătălia internă dusă cu tine însuti a câştigat conştiinţa şi deontologia profesională, fiind de apreciat si sinceritatea ta ! Baftă în continuare, oricare va fi calea pe care o vei alege, sunt sigur ca vei reuşi. Un om cu principii sănătoase, nu va dormi niciodată în stradă. Toată stima !
Buna Sorin,
Eu cred ca foarte important in viata este sa ai o scara de valori si sa traiesti fiecare clipa a vietii intr-un mod unic, care sa te ajute sa-ti dezvolti personalitatea pe verticala.
Parerea mea este ca, pentru tine a scrie la Ziarul nostru a fost o experienta care ti-a imbogatit si mai mult alter ego-ul si care te-a ajutat pe tine, si ne-a ajutat pe noi, cei care citim acest ziar, sa stam intr-un permanent contact cu realitatea.
Nu este necesar sa te dezvinovatesti si nici sa-ti faci mea culpa , din punctul meu de vedere este o decizie luata intr-un moment al vietii. Sunt persoane, ca tine, pentru care mai presus de orice sunt principiile lor, pentru care nu primeaza economicul in fata juridicului, si care nu se pot complace, in ceea ce nu converge cu ideile lor.
Definitia cuvantului „adevar” spune clar care trebuie sa fie coordonatele care sa ne indrume pasii in viata, celor care am ales sa fm adeptii acestei „filozofii” de a trai. Poate este o metafora prea puternica pentru o societate care a denaturat cu buna stiinta, idea de a o avea o „concordanta intre cunostiintele noastre si realitatea obiectiva „ ( un fel de a defini „adevarul”).
Intr-o societate in care principiul machiavelic este preponderent, a fi la moda, sau mai bine spus a fi „iubit” este sa-ti calci in picioare tot ceea ce construiesti, putin cate putin, in fiecare zi, in fiecare segunda a vietii, atat prin forte proprii cat si cu ajutorul celor din jur.
Dar sa nu uitam nici o clipa ca unuia dintre cei mai mari filozofi ai antichitatii si probabil din historia filozafiei occidentale, Aristotel, discipol al lui Platon, i se atribuie o fraza care are ca si chintesenta cuvantul „adevar” – „Prieten imi este Platon, dar mai prieten imi este adevarul”
Asa ca Sorin, decat sa te complaci intr-o situatie care nu simti ca-ti imbogateste spiritul mai bine cauta-ti locul tau, si stim cu toti ca il vei gasi.
Audaces, fortuna juvat (Virgiliu)
Trimiteți un comentariu