marți, 27 ianuarie 2009

Despre scaune


"N-ai mai scris demult pe blog!", îmi spunea un prieten. Are dreptate. N-am avut prea multe de spus în ultima vreme. Este evident că un jurnal on-line aşa, mai "de suflet" te face vulnerabil, dar cine scrie pe un blog îşi asumă şi riscul acesta. După (prea) mulţi ani petrecuţi în Spania, a fost prima dată când am mers în România cu gândul să rămân şi în câteva luni să ne stabilim definitiv în ţară. Să mă stabilesc de fapt, pentru că soţia şi copiii au câteva luni de când s-au repatriat. Deşi am fost în fiecare vară acasă în concediu, niciodată nu m-am simţit ca acum, tocmai pentru că acum nu era doar o vacanţă. Am avut impresia că intru într-o încăpere unde sunt mai multe persoane şi toate scaunele sunt ocupate. Viaţa merge înainte, cei pe care tu i-ai lăsat acolo s-au mişcat între timp, iar locul tău în cadrul colectivului a fost ocupat. Ar fi mai multe soluţii în această situaţie: îţi aduci un scaun, îi rogi pe cei din cameră să-ţi facă un loc între ei, stai în picioare (dar nu poţi sta mult timp) sau pleci. Decizia se complică atunci când intervin şi alţi factori, dar pentru mine un lucru e clar: familia este mai importantă ca orice!

luni, 1 decembrie 2008

La Mulţi Ani România, La Mulţi Ani români!



E 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. Neinspirata fixare a datei alegerilor a făcut ca astăzi mulţi să fie atenţi mai mult la rezultatele alegerilor decât la sărbătorirea Zilei României. Indiferent ce am votat (sau n-am votat) ieri, dacă suntem suporteri ai Stelei, ai lui Dinamo, Rapid sau Craiova, dacă ne place Divertis sau Vacanţa Mare, suntem români şi azi e Ziua ţării noastre şi a noastră!
La Mulţi Ani România, La Mulţi Ani români!

Dacă vă aflaţi în Castellon sau în împrejurimi, vă invităm la teatru. Consulatul României la Castellon şi Asociaţia Română din Castellon, Valencia şi Alicante vă invită la Teatrul Principal din oraş să urmăriţi spectacolul "Ritmuri", prezentat de actorii Teatrului "C. Nottara" din Bucureşti, în regia Dianei Lupescu. Gala va începe la 19:30, iar spectacolul de teatru este prevăzut să înceapă la 20:15.
Vă aşteptăm!

vineri, 28 noiembrie 2008

Unde, cine, când?



Au rămas doar câteva zeci de ore până la deschiderea secţiilor de votare, la primele alegeri uninominale pentru Parlamentul României. Urmând exemplul rubricii "Unde, cine, când?" din ziarul "România liberă" (vă mai aduceţi aminte?), să facem o recapitulare:
Unde? În Castellon, la Pavilionul "Pergola", din parcul Ribalta. Lista completă a secţiilor de votare din Spania o avem la http://www.madrid.mae.ro/index.php?lang=ro&id=31&s=73018.
Cine? Pot vota cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în Spania. Domiciliul se dovedeşte cu paşaportul românesc în care este înscrisă menţiunea "Titularul are domiciliul în Spania". Reşedinţa poate fi demonstrată prin prezentarea paşaportului sau cărţii de identitate românească, însoţite de un act doveditor privind reşedinţa, eliberat de autorităţile spaniole. Actul doveditor poate fi unul dintre următoarele: permis de rezidenţă, certificat de cetăţean comunitar, dovadă de înscriere la primărie (volante sau certificado de empadronamiento), dovada oficială a depunerii actelor pentru obţinerea certificatului comunitar.
Când? Secţiile de votare vor fi deschise duminică 30 noiembrie, de la 7:00 la 21:00, ora Spaniei.

luni, 17 noiembrie 2008

Ialomiţa există!


De obicei nu scriu despre evenimente sportive, dar permiteţi-mi o excepţie. Liderul la zi al Ligii Naţionale de fotbal este Unirea Urziceni, după ce a învins pe Dinamo în deplasare. Daţi-mi voie să mă bucur pentru ialomiţenii mei, o echipă condusă de un antrenor priceput, Dan Petrescu şi să-i felicit pe jucători şi conducerea clubului. Poate unora nu le sunt cunoscute nume ca Onofraş, Pădureţu, Bilaşco sau Dănălache, dar echipa lor, supranumită "Chesea de Ialomiţa", este pe primul loc. Ialomiţa nu este de prea multe ori în centrul atenţiei, fiind "umbrită" de unele judeţele vecine mai mari şi mai cunoscute: Prahova, Buzău, Constanţa sau Ilfov. Mi-amintesc de campania desfăşurată de autorităţile unei mici provincii spaniole, Teruel, pentru a atrage atenţia asupra acestei regiuni. Campania de promovare se numea "Teruel existe!".
Aşa am putea spune şi noi, cei din Bărăgan: Ialomiţa există!

miercuri, 12 noiembrie 2008

Ziarul Nostru

După doi ani şi 50 de numere ale publicaţiei, colaborarea mea cu Ziarul Nostru s-a încheiat. Am crezut în proiectul acesta, de care m-am ataşat când ziarul abia se născuse. Rămân în urmă clipe frumoase, colegi de treabă, nopţi albe şi bucuria scoaterii de sub tipar a unei publicaţii în care ai pus o parte din tine.
Am ajuns însă la un moment de răscruce, când sunt prea multe diferenţe între convingerile şi opiniile mele şi linia publicaţiei. Asta nu înseamnă neapărat că eu am dreptate, dar nu pot să fiu de acord cu un articol de genul „Campania Hola, soy rumano a fost un succes total. Peste 5.000 de persoane au participat...” Eu am fost acolo seara şi ştiu că n-a fost aşa. Cineva din administraţia locală îmi spusese că mai devreme acolo erau „cien personas mal contadas (cu indulgenţă, 100 de persoane)”. Deşi în acelaşi timp s-a desfăşurat un concert la care au participat câteva mii de persoane, nu se face nicio referire la el. Articolul despre campania plătită de Guvern a apărut în prima zi a campaniei electorale, iar unii l-au interpretat ca fiind un ajutor acordat unei anumite formaţiuni politice româneşti, deşi nu acesta era scopul său. Opinia mea despre aceste două manifestări o puteţi citi în postarea din 27 octombrie de pe acest blog, De ce Ionuţ Dolănescu a avut mai mulţi spectatori decât Mircea Baniciu.
Sigur, publicaţia este editată de o firmă condusă de jurnalişti spanioli, dar mulţi români îl cunosc doar pe cel care al cărui nume apărea în caseta redacţională. Am constatat lucrul acesta de multe ori, mai ales legat de anunţurile publicitare ale ”tămăduitoarelor” şi „măicuţelor”. Aceste impostoare au înşelat multe persoane chiar de aici, iar lucrul acesta mi-a fost semnalat şi reproşat deseori, uneori chiar de reprezentaţii bisericilor. Deşi sunt categoric împotriva acestui gen de publicitate, decizia publicării anunţurilor le-a aparţinut în totalitate editorilor, aspect care nu întotdeauna a fost înţeles.
Nu vreau ca cineva să înţeleagă că mă cred perfect sau victimă. Decizia de a pune punct colaborării cu firma editoare îmi aparţine, deşi înseamnă renunţarea la singura sursă de venit. De câteva ori am încheiat ediţia „pe ultima sută de metri”, făcând ca cei de la DTP & Pre Press şi tipografie să lucreze contracronometru. Nu mai vorbesc de greşeli, dar errare humanum est, nu?
Sper ca foştii mei colegi să realizeze publicaţia mai bine decât mine şi doresc ca Ziarul să fie aşa cum îi este numele, al nostru!

Foto: Pau Bellido

luni, 10 noiembrie 2008

Spectacol bun, spectatori puţini








Cei care au mers să vadă spectacolul prezentat de Teatrul "Constantin Tănase" la Castellon n-au regretat. Muzică, dans, momente vesele, şlagăre care aminteau de tinereţe, de drumuri şi speranţe, mai bine de două ore de divertisment. Deşi spectacolul a fost gratuit, doar în jur de 200 de persoane au venit în Grao să-i vadă pe Alexandru Arşinel-directorul teatrului, Cristina Stamate, Nae Lăzărescu, Vasile Muraru, Adrian Enache şi ceilalţi. Dacă nici la spectacole gratuite nu mergem, ce să mai spunem? De remarcat şi de apreciat a fost prezenţa câtorva spanioli la spectacol. Artiştii au remarcat de câteva ori pe parcursul spectacolului că nu sunt prea mulţi spectatori în sală. Poate data viitoare vom fi mai mulţi!
Fotografii: Claudiu Gherman

vineri, 7 noiembrie 2008

Ai lor, ca ai noştri


Săptămâna trecută am participat la o sesiune din "Les Corts", Parlamentul Comunităţii Valenciene. Am fost invitaţi la dezbaterea în plen a Legii integrării , dar nu despre ea vreau să scriu. După ce am trecut prin mai multe controale şi verificări pe liste, am primit ecusoanele şi ne-am ocupat locurile, la balcon. A început sesiunea, luările de cuvânt, urmărite cu "mare atenţie". Aleşii vorbeau între ei, răsfoiau presa, vorbeau la telefon, unii chiar se întorseseră cu scaun cu tot către colegii din spate, pentru a putea dezbate pe îndelete subiectul. Atunci când reprezentanţii grupurilor parlamentare îşi încheiau intervenţiile, parlamentarii aplaudau sau nu, în funcţie de apartenenţa politică. Atunci când s-a supus la vot introducerea unui amendament la Lege, s-a auzit, într-o parte a sălii spunându-se de mai multe ori:"No, no, no!", pentru ca şi colegii care avuseseră până atunci alte "ocupaţii" să ştie ce buton să apese. Unii chiar aveau nevoie de aceste indicaţii, uitându-se întrebători în stânga şi-n dreapta.
Ai lor, ca şi ai noştri!